De la mâță nu scoți pește,
De la lacom nu scoți dar,
Cum nu scoți din piatră apă,
Chiar de o trântești și crapă,
Ci te chinui în zadar,
Tot n-ajungi milionar.

Se îneacă cel ce sare
Din butoi direct să bea,
Sau la bucata cea mai mare
Fără să aibă răbdare.
Lăcomia-i boală grea –
Vai de cel orbit de ea!

Cel ce știe numai „Adă-mi”,
Dar nu știe zice „Na”
E un lacom care veșnic
Nu are nimic prielnic.
Numai foame va avea
În toată viața sa.

Cine caută tot „prea mare”
Caută în van, aiurea,
Pierde și puțin cât are,
Pierde binecuvântare.
Cel ce ne-ncetat mai vrea
Pierde și ce mai avea.

Ce-ți ajunge e al tău,
E-un prilej de bucurie.
Ce-ți întrece este rău
Chiar de curge din Ceahlău.
Ce-ți ajunge-i avuție,
Ce-ți întrece-i lăcomie.

Ochii lacomului sar,
Lăcomia-i foame mare,
Iepurele-l vede măgar
Și aleargă în zadar.
Fericit e omul care
Mulțumit e cu ce are.
Amin.
(Luni, 11 ianuarie 2021)